SOCLURI INCOGNITO

*scris pentru revista Lectura nr. 10

 

Locul: În Tîrgu-Mureș, la ceas

Timpul: În prezent. Pe la 2 noaptea, când nu e nici dracu’ pe stradă.

Personajele: Toate statuile publice din Tîrgu-Mureș.

 

DANDEA: Ne-am întâlnit în seara asta să discutăm despre integrarea noastră în UE… să vedem care ar fi dorințele voastre. Am discutat cu Bernady și… problemele pe care le veți ridica vor face obiectul unei scrisori pe care o vom trimite autorităților.

BERNÁDY: Se pare că actualele autorități nu vor să facă nimic. Vrem să fim în rând cu celelalte statui din occident. Deci vrem să știm ce dorește fiecare dintre voi. Cine începe?

IANCU: Eu!

DANDEA: Nimeni? … Petőfi? Tu ce vrei?

PETÖFI: Nu acum. Mă gândesc și îți spun.

IANCU: Eu! Eu! Eu!

DANDEA: Bolyai?

IANCU: De ce prima dată ungurii?

DANDEA: Nu am ținut cont de etnie? Erau în raza mea vizuală...

BOLYAI FIUL: Apa? (Tata?)

BOLYAI TATĂL: Mit akar? (Ce vrea?)

BOLYAI FIUL: Nouă ne dă cu virgulă.

IANCU: Eu! Eu! Eu!

DANDEA: … Zi Iancule!

IANCU: Așa... Am auzit că, în Cracovia, l-au vopsit pe Lenin în verde. Și eu vreau așa ceva. Sau o Honda. Am văzut una albastră foarte frumoasă zilele trecute. Să mă dea jos de pe cal. Să mă pună pe o Honda.

DANDEA: Eu zic să… rămânem totuși cu soclurile pe pământ. Haideți să cerem ceva ce știm sigur că vom obține. Data trecută am zis că nu îl vrem pe Gușă printre noi și iată că nicio statuie de-a lui nu a fost ridicată.

ARANKA GYÖRGY: Igen, te! Într-adevăr, chestia cu Gușă a fost o mică victorie. Nu am crezut că vom reuși.

BERNÁDY: Stai așa. Cred că știu ce vrea Iancu. De fapt statuia lui Lenin din Cracovia este o formă de artă în spațiul public.

IANCU: Artă. Da. Asta vreau. Vreau să fiu mai… artistic.

DANDEA: Bun. Deci, punctul 1:  ce să fie?

BERNÁDY: Păi scrie-le că vrem mai multă artă în spațiul public. Vrem să fim și noi în rând cu restul statuilor din Europa. Epidemia asta de socluri trebuie să înceteze. Să lase mai mult spațiu artei contemporane. Arta în spațiul public nu trebuie să comemoreze oameni. Ea trebuie să pună în valoare spațiul public. Sunt atâtea exemple în Occident.

SOLDATUL NECUNOSCUT: Da. Și eu sunt de părere că degeaba îmbraci în biscuiți toate trotuarele dacă îți lipsește cea mai elementară formă de artă în spațiul public.

DANDEA: Poate ar fi mai bine să le dăm niște exemple, că ăștia, ai noștri sunt mai încuiați.

BERNÁDY: Păi sunt o mulțime de exemple. În Suedia, de exemplu, este o statuie a unei actrițe care în timpul iernii este caldă. Oamenii trec pe lângă ea și dacă vor să se încălzească, o îmbrățișează. Sunt și alte exemple. Să caute pe google să își facă o idee despre ce înseamnă statui inteligente.

IANCU: Ce tare! Și eu vreau să fiu o statuie inteligentă.

DANDEA: Bun am lămurit-o. Altcineva? Aurele, tu ce vrei?

AUREL FILIMON: … (vrea să vorbească dar nu se înțelege nimic din ceea ce spune)

BARTÓK BÉLA: Nem tud beszélni. Ăăă… Nu poate să vorbească. Are pungă pe cap.

IANCU: Dumnezeule, i-au pus o pungă pe cap lui Aurel!

DANDEA: Cine ar fi făcut așa ceva? Și de ce?

BARTÓK BÉLA: Nu se știe cu siguranță dacă Aurel e Aurel Filimon.

IANCU: E un alt Aurel?

DANDEA: Cum adică Béla?

BARTÓK BÉLA: Aurel nu poate fi dezvelit pentru că nu a fost autorizat de cei de la Ministerul Culturii.

DANDEA: Păi să îl autorizeze.

BARTÓK BÉLA: Nu e atât de simplu. Cineva de la minister susține că Aurel nu seamănă deloc cu Aurel Filimon.

IANCU: (către Aurel Filimon) Cine ești? Spune repede! Cine?

AUREL FILIMON: …

DANDEA: Lasă-l în pace. Omul trece printr-o criză de identitate. Punctul 2:  să se lămurească problema de identitate a lui Aurel. Dar prima dată să se rezolve problema cu punga. Nu e normal așa ceva. Altcineva? Petöfi?

PETÖFI: Încă mă gândesc.

SOLDATUL NECUNOSCUT: Eu vreau să fiu mutat.

DANDEA: Unde să te mute?

SOLDATUL: În Parcul Eroilor, sau în Cimitirul Eroilor. Cred că locul meu e acolo. Oricum la mine vin numai la zile naționale, cu coroane. Asta pot să facă și acolo.

DANDEA: Și ce să pună în locul tău?

ARANKA GYÖRGY: Dacă lăsăm liber locul acela, o să îl pună pe Gușă.

IANCU: Ai un fix cu Gușă ăsta.

SOLDATUL: Să pună ce vor ei. Asta se poate lega de punctul 1. Să facă un concurs de proiecte. Ceva contemporan în centrul orașului ar prinde foarte bine.

DANDEA: Da. Se leagă perfect. Deci punctul 3: mutați soldatul în Parcul Eroilor. Altcineva? … Gyula, tu?

VÁLYI GYULA: Ce să vreau? Mie mi-au luat capul și l-au pus pe un… asta na… dugóhúzó (tirbușon) nu știu cum se zice…

BERNADY: Tirbușon.

GYULA: Aia na. Și m-au trântit lângă cetate.

DANDEA: Bun. Și ce vrei de fapt?

GYULA: Nu știu. Să ia punga de pe capul la Aurel și să pună pe capul meu.

DANDEA: Sunt sigur că este un motiv pentru care au făcut asta.

GYULA: Nu înțeleg viziunea. Arăt ca o ancoră și eu nici măcar nu am fost marinar. Aveam și asta… cum îi zice… tengeribeteg (rău de mare).

BERNADY: Rău de mare.

DANDEA: Bun. Și eu ce scriu în scrisoare?

GYULA: Nu știu.

DANDEA: Bun. Punctul 4: să faceți ceva cu Gyula.

IANCU: Aurel, tu ce mai zici?

AUREL: …

IANCU: Hahahahaha…

DANDEA: Lasă-l în pace.

IANCU: Dar e foarte comic când face așa.

BERNADY: O să cazi de pe cal dacă mai râzi mult.

PETÖFI: Eu cred că e un mare căcat.

IANCU: S-a hotărât ungurul să vorbească.

PETÖFI: Mit akarsz te oláh? (Ce vrei, mă, valahule?)

BERNADY: Sanyika! Beszély rendesen! (Vorbește frumos!)

DANDEA: Vă rog să vă potoliți. Iancule nu îl mai provoca. Spune Petőfi. Te ascultăm. Ce e de căcat?

PETÖFI: Tot demersul ăsta. Tu crezi că va citi cineva scrisoarea asta? Ați uitat cum stau lucrurile pe aici?  Cereți ceva și în schimb știți ce vi se va da? Același lucru pe care politicienii îl dau poporului, cu nonșalanță, de 28 de ani: Marea Uniune și Integrare Europeană.

IANCU: Nu am înțeles.

DANDEA: Ești prost. Bine, și atunci cum facem?

BERNADY: Eu zic să dăm totul la ziar.

PETÖFI: Toată lumea știe că nu mai există presă în Tîrgu-Mureș.

DANDEA: Da, asta așa e. Și atunci cum o rezolvăm?

IANCU: Eu! Eu! Eu!

DANDEA: Altcineva?

IANCU: Eu! Eu! Eu! (Agitându-se, Iancu cade de pe cal. În cădere se agață de punga de pe capul lui Aurel, dezvelindu-l.)

PETÖFI: Istenem! Ezt már tényleg nem hiszem el! (Doamne! Nu-mi vine să cred!)

DANDEA: E Gușă?!

BERNADY: Gușă?????

IANCU: OMG! Aurel e Gușă?

BOLYAI TATĂL: Mi az a Gușă? (Ce e aia Gușă?)

PETÖFI: Ce v-am zis eu? Marea Uniune și Integrare Europeană.

LOL (Laughing out Loud)

(Interiorul unei camere tipică de adolescent. Mobilier “Doina”. Pe rafturile bibliotecii prăfuite zeci de maşinuţe “matchbox” şi o bilă de biliard. Postere pe pereţi. Pe pat haine aruncate. Pe birou un calculator. La calculator, un puşti de 18 ani îmbrăcat în uniformă cu nişte căşti cu microfon imense pe cap şi trăgând însetat dintr-o ţigară.)



Mă Ghezoi! Hai mă! Băgăm o tură? Hai că fac eu serveru’. Hai mă nu fi lăbar! Auzi! Am prins ieri o cireşică. Ai, să-mi bag! Dac-o vezi mori. Am agăţat-o în Avi. Am fost cu Şoleru’, da’ bou’ dracului s-o machit după cinci beri şi trei shot-uri. E slab mă! Aşa că m-a lăsat singur pe teritoriu netestat. La un moment dat au venit vreo şase. S-au pus exact lângă masa noastră. Îţi dai seama că am trecut la atac imediat. Te joooooci?
Stai că acum se încarcă serveru’! Am pus harta aia cu clădirile alea părăsite. Vezi că io joc cu bandiţii! Stai! Ce ziceam? Ah da. Fii atent. Le scanez pe alea de s-au pus lângă noi şi printre ele o văd pe asta. Cireşică. Super cuminţică. Vine aia să le ia comanda. Toate vodcă, bere, tequila. Asta nimic. Cola. Gata frate, am zis! Asta-i a mea! M-am săturat frate de toate ştoarfele. Vreau una de cursă lungă. (Se aude un telefon fix.) Paştele măsii de telefon... Dă-l în mă-sa!
E gata serveru’. Poţi să te conectezi. Aşa… Mă nu era ca aia de săptămâna trecută. Aia era o fripturistă ordinară. Cocktail. Paştele mătii de cocktail! A trebuit să mă împrumut de bani să îi iau la aia cocktailuri. Şi nici nu a făcut nimic după aia. De afla taică-miu că i-am luat maşina să mă duc la club mă strangula. Da’ încă vreo săptămână sigur mai pot sa ies cu maşina.
Ha ha! Trei la zero. Ţi-am tras-o fraiere! Care ajunge primu’ la zece frag-uri câştigă. Stai să-ţi zic de asta de la Avi. La un moment dat văd ca tipele care erau cu ea merg să danseze. Merge şi ea. Am încercat să-l trezesc pe Şoleru’. Mă ridic. Mă duc lângă ele şi încep să dansez. Te joooooci? Da’ fraierele alea au văzut ca eu încerc să mă dau la ea. Parcă erau o haită de bivoli care încercau să apere un membru rănit. Nu mă lăsau în cercul lor. Şi aşa bunoacă era aia. Nu puteam să îmi iau ochii de la ea. Mă şi cum mişca curu’ ăla. Simţeam că pleznesc dacă nu pun mâna pe el. Şi să vezi fază! Vine un malac şi începe să bage mare la aia.
Ai să-mi bag. Mâine avem filo mă? Trebuia să facem ceva căcat de eseu. Stai că mi-am notat pe undeva. (Deschide un sertar al biroului şi scoate o agendă pe care începe să o frunzărească.) Mă. Şi ăla nu se mai dădea dus de acolo. M-am enervat şi m-am dus la bar. Am tras două shot-uri unu’ după altu’. Acolo o fripturistă. Îmi tot făcea ochi dulci. Am zis că îmi bag pula. Mă consolez cu asta. Îi iau la aia un cocktail şi îmi fac intrarea. Mă şi super pizdoasă gagica da’ până o deschis mausoleu’. Măăăă… îi puţea la aia gura a mizerie!!!!! Lol! M-am trezit brusc, îţi dai seama. (Sună un celular. Se uită la telefon şi respinge enervat apelul.) Ce dracu’ vrea maică-mea? Mă abia aştept să scap de ăştia şi să mă tirez dracului de aici. Să mă duc la facultă în alt oraş să nu mai aud de ei. Acolo e viaţă frate. Ah apropo stai că trebe să mă duc să deschid geamul că miroase a fum şi parcă văd că imediat vine maică-mea acasă! Pune pauză! (se ridică şi merge la geam. Îl deschide apoi se întoarce la birou.)
Te fut în cur mă! Nu ţi-am zis să pui pauză? Nu eram atent la monitor mă! Caut tema la filo… În trei secunde am fost fresh! I-am zis că mă duc până la baie. Mă gândeam să îl trezesc pe Şoleru’ să mergem dracului acasă că nu era noaptea noastră. Când m-am întors asta era cu malacu’ la masa. Aşa aburea ăla că nu mai vedeai doi metri în faţă. Mă tot gândeam cum să intru pe felie la aia. Mi-am pus privirea “Magnum”, m-am dus la ea şi am salutat-o ca şi când ne cunoşteam de mult cu faze de genu’: “nu mă mai cunoşti? de la chef de la vară-ta? eu sunt aici cu ea şi cu gaşca de la bloc. hai că te duc la masă la ea.” Asta a rămas interzisă. Cercopitecu’ se uita la mine cu venele sparte de furie. Da’ eu cum eram blană mă durea fix în cur. Am luat-o pe asta de acolo şi am început să vrăjesc la ea. Te joooooci?
(Găseşte în agendă ce căuta şi citeşte:) Pariul lui Pascal cu Dumnezeu. Comentarii. Ce labă tristă! Asta avem la filo mă! Avem de comentat pariul ăluia. Ce cretin. Auzi la ăsta mă! Cică: “din punct de vedere raţional este mai profitabil să credem în Dumnezeu şi în viaţa de apoi pentru că astfel eternitatea ni se arată într-o variantă fericită”. Lol! Ăsta sigur era preot. Numai pentru un preot e profitabil să crezi în Dumnezeu. Auzi acolo profitabil. Ăsta şi dacă a crezut în Dumnezeu tot nu a ajuns în Rai pentru că “Doamne-Doamne” sigur i-a zis “pascal mamă dragă tu ai crezut în Mine doar pentru că ţi s-a părut profitabil şi nu pentru că aşa ai simţit tu. Ai pierdut pariul!” Lol! (Se aude un ringtone de SMS.) Ce dracu aveţi azi mă? (Ia nervos telefonul şi citeşte mesajul. Îşi dă jos căştile. Se ridică de la birou, îşi ia haina de pe pat. Revine la birou. Ia căştile în mână şi spune sec în microfon:) Mă. A murit taică-miu. Brb!

Tg-Mures, 2009